Ildi Biro
Am ramas sa dansez doar eu.
Ridicate , imi spuneam deja de multa vreme. Fa ceva! Nu e singurul barbat. Ai bocit destul!
Am uitat sa ne privim in ochi. Am uitat sa fim.
Am uitat cum e sa conduci si ce bine e sa urmezi.
Am uitat sa ne iubim.
Iarna, frumoasa si trista in acelasi timp.
Trec pe linga ferestrele luminate ale unei cafenele.
Risete si muzica de tango. Surpriza! Incearca chiar sa danseze. Ma opresc. Zece oameni intr-un birt oarecare, intr-un orasel oarecare asculta tango, fac pasi de tango...
o fata cu ochi albastri, salvari negri din satin si pantofi rosii explica ceva. Intru.”fetelor umblati ca si cum ati avea o coada de paun in spate.elegant, hotarit, ajutativa de pantof.”
ce pantofi....rosii! Perfecti!
In bocanci ma alatur si eu. Vreau sa dansez tango. Si nu mai sint singura, vor si altii sa danseze. Milonga, practica, cursuri, haine, machiaj, pantofi...vreau mai mult! De unde?
Merg la a doua milonga a vietii mele cu pantofii de curs. Jalnic, dar vreau sa dansez. Nu face pantoful pe om, ma gindesc. Copenhaga.
O sala perfecta. Oglinzi pe un perete negru, draperii antracit din catifea. Femei frumoase, barbati eleganti. Totul e simplu si subtil conturat. Ma invita o femeie la dans. Ce bizar,dar accept. O tanda. Am trecut testul Acum vine un el si o tanda si alta tanda si alta si alta si alta. El stie ca sint incepatoare si totusi ma invata. Si pot! Observa privirea mea indreptata spre pantofii unei femei si-mi spune: uite adresa , dute aici.
A doua zi am avut primii mei pantofi de tango, negri simpli, cu toc de 7, cu doua barete, usor retro, dragi!
Zimbesc eu si pantofii de tango! Alta tanda la rind!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu