vineri, 27 aprilie 2012

Ready to ship!!!!!


Pantofii sunt disponibili si pot fi achizitionati imediat!
Comandati prin e-mail la mytangoshoesbymono@gmail.com

Fabricat la Timisoara by MONO
Design: Dumitru Mihaica




 MONO - marimea 39
Interior: complet captusit cu piele
Exterior: piele intoarsa si piele
Talpa: piele intoarsa
Toc: 9 cm




MONO - marimea 40
Interior: complet captusit cu piele
Exterior: piele intoarsa si piele 
Talpa: piele intoarsa
Toc: 7 cm





MONO - marimea 37
Interior: complet captusit cu piele
Exterior: piele intoarsa si piele 
Talpa: piele intoarsa
Toc: 9 cm

marți, 10 ianuarie 2012

Seara povestilor pantofilor de Tango la Cuib D'Arte

Cum miercuri e tango ...la Cuib se aduna lumea pentru o tanda, un pahar de vin sau de vorba.
A 38  saptamana a fost diferita... aveam un castigator la concursului de povesti "My Tango Shoes".
Emotii au fost caci se simteau in aer, povesti am avut..si un povestitor, Bogdan Munteanu care ne-a adunat in jurul sau ca sa ne citeasca fiecare poveste in parte.
Dumitru Mihaica i.e. MONO Shoes, invitatul serii, a desemnat povestea care a castigat sufletul MONO...Natalie sau despre lumea privită de la înălţimea firului ierbii....si a oferit pantofii de tango castigatoarei, sa-i danzese asa ca-n poveste.

Sa inceapa povestile! shhhhhhhhhhhhhhh Bogdan citeste...
















 Aici doresc sa va opresc putin si sa va spun despre povestea Ralucai..poveste care se canta si pe care, cu mare parere de rau nu am reusit sa o uploadez. 



siiiiii....dupa povesti, vizionarea fotografiilor tinute surpriza de Stefan.....shooting "Me and my Tango Shoes"





si dupa toate acestea TANGO!!!!!


luni, 26 decembrie 2011

Pantofii mei de Tango

Uruioc Costina Roxana
Miercuri dimineata. Trezire brusca. Nu stiu ce se intampla cu mine. Deschid ochii incet. Incep sa ma uit prin jur. Ma aflam in camera mea, invelita pana peste cap. Dau sa ma ridic din pat tragand la o parte plapuma.  Incep sa ma uit afara pe ferastra: o zi cat se poate de minunata. Soarele stralucea pe cer.
Ma duc in baie sa-mi fac toaleta zilnica. Aprind lumina la baie, intru in ea si inchid usa. Deschid robinetul, dasu sa curga apa la maxim. Se auzeau stropii ce loveau puternic chiuveta! Incep sa ma spal. Brusc, ma opresc, ridic capul sus si incep sa ma uit in oglinda. Pe fata mea a aparut un zambet cald aducandu-mi aminte ca astazi este o zi speciala. Hmm, sigur va intrebati oare ce? Astazi ma intalnesc cu prietena mea. Are un cadou foarte special pentru mine. Este ziua mea! Abia astept sa aflu despre ce este vorba. Nu mi-a zis nici un indiciu despre ce ar fi vorba si sunt foarte nerabdatoare.
Ies din baie, ma duc in camera. Ecranului telefonului meu se lumineaza. Iau telefonul si raspund. Era prietena mea cea mai buna. Mi-a zis ca se schimba locatia intalnirii noastre: nu mai e in centru ci in clubul Cuib d’arte. Am fost de acord insa nu stiam unde este barul. Mi-a explicat in detaliu, era exact langa mine. M-a facut si mai curioasa despre ce este vorba surpriza zicandu-mi ca la 9 seara fix sa fiu acolo, sa nu intarzii, pt ca ne asteapta cineva. Am zis ok, i-am zis ca ne vedem la 21:00 in Cuib d’arte si am inchis conversatia.
Am mancat, dupa care m-am dus in camera si am deschis computerul, am intrat pe net si am cautat respectivul club. N-am gasit nimic! Vazand ca tot nu aflu despre ce este vorba, am lasat-o balta. Pana la ora 20:00 mi-am facut treburile.
S-a facut seara! M-am imbracat elegant: o rochie alb-negru, ciorapi subtiri negri si pantofi cu toc tot negri. M-am dus la baie si m-am machiat, insa nu strident. Am iesit pe usa. M-am indreptat spre Unirii. Langa faimoasa statuie ma astepta prietena mea.  N-avea nici o plasa nimic. M-am mirat in sinea mea insa n-am zis nimic. N-am mai pus nici un fel de intrebari, m-am lasat ghidata de ea spre acel club.
Imediat am si ajuns. De cum am intrat in bar, un domn pe la vreo 30 de ani ne-a intampinat cu multa caldura. Am facut cunostiinta: il chema Gabi. A zis ca are ceva pentru mine. Mi-a intins o plasa de cadouri. Curioasa, am deschis pachetelul din ea. Am deschis ambalajul cadoului: erau niste pantofi de culoarea albastru inchis. Hmmm, nedumerita! Intrebari in sinea mea: ce atata tam-tam pentru o pereche de pantofi? Nu pricepeam ce se intampla! Si oare de ce nu mi-a dat ea pantofii, de ce un strain? Nu mi se legau informatiille intre ele. Mii de intrebari imi treceau prin cap! Ceva era la mijloc.
Curand avea sa vina si explicatia. Mi-a zis ca el este profesor de dans si ca prietena mea a vorbit cu el. Prietena mea m-a descris ca pe o persoana flexibila (am facut mult sport) si innebunita dupa dans. Acest om a zis ca sunt candidata perfecta pentru a detine o pereche de pantofi tango!
Oricum nu prea eram eu atenta la ce zicea el. Parca toate cuvintele lor treceau pe langa mine si le auzeam in surdina. Eu am ramas blocata la un singur moment: tineam pantofii in mana si ma uitam foarte atenta la ei. Nu-mi venea sa cred ce design superb aveau, erau exact pe culoarea mea preferata si erau cat se poate de finuti.  M-am indragostit de ei instant! M-a cuprins rapid un val placut. Nu poate fi descris in cuvinte! Sentimente amestecate ma invaluiau: imi venea in acelasi timp sa topai de fericire, s-o iau pe prietena mea si s-o strang cat pot eu de tare in brate ca si recunostiinta si bineinteles, sa-i multumesc lui Gabi pentru cadou. Nu stiam ce sa fac prima oara.
M-am intors spre prietena mea si am strans-o in brate. I-am multumit pentru surpriza dupa care m-am intors spre Gabi. A zis ca asta nu este toata surpriza. Eram in expectativa! Mi-a zis ca, pe langa acesti pantofi, el find profesor de dans, imi ofera un curs de tango  gratis timp de 1 an de zile pana vine urmatoarea data ziua mea. Am ramas perplexa! Nu-mi venea sa cred ce-mi aud urechile. A fost cel mai frumos cadou din  viata mea! Mereu ii voi ramane recunoscatoare acestui om si prietenei mele.
Am probat pantofii, imi veneau la fix. Cat de bine imi statea. Asa de finut imi facea piciorul. Gabi mi-a zis sa ma duc in camera alaturata. Erau cateva cupluri care dansau pe o muzica lenta. Am aflat ca este tango insa nu orice. Tango argentinian. Hmm, eram obisnuita cu muzica lenta insa nu si cu acest gen. Am inchis ochii si am ascultat atenta ritmul muzicii. Deosebita! Altceva nu pot spune. M-am cufundat in imaginatie: in visul meu eram intr-un pat extrem de moale, avea puf, cu lumina stinsa, era bezna totala in camera, stand pe spate relaxata cu ochii inchisi si ascultand o muzica speciala. Ceva mai bun nici ca se poate! Nu stiu cat a durat asta insa atata de tare m-am cufundat in lumea acestei muzici incat, cand am deschis ochii, prietena mea ma chema. Mana mea era incordata: tineam pantofii. Mi-au zis sa ii iau. M-am dus pe un scaun si i-am pus. Am facut cunostiinta cu restul cuplurilor. Toata lumea de acolo era vesela! Toti venisera pentru a-si exersa pasiunea de a dansa [e tango argentinian. 
Gabi m-a luat de mana, m-a dus pe ringul de dans, dupa care a inceput sa-mi explice pasii de baza a tangoului: pozitia corpului, a picioarelor si a miscarilor lente ale corpului. Cata rabdare avea acest om in a explica toate aceste lucruri. S-a purtat extraordinar cu mine. Pe masura ce-mi explica, eu incercam sa retin informatia si s-o pun in practica.Cu cat aflam mai multe cu cat incepusem sa fiu mai curioasa despre acest stil de dans si culmea, sa ma indragostesc de el. A fost o seara minunata: mi-am petrecut-o alaturi de oameni extraordinari, cadru excelent si relaxant, pe un dans si o muzica superba. Nu pot descrie in cuvinte cat de bine m-am simtit alaturi de ei.
Pot sa spun, ca incepand cu ziua mea, in fiecare miercuri, eu si prietena mea ne ducem in clubul Cuib d’Arte sa dansam tango argentinian. Amandoua mergem la Gabi sa facem cursuri. De atunci, eu dansez tango argentinian si nu-mi pare rau vreodata clipa in care am cunoscut-o pe prietena mea cea mai buna: ea mi-a facut cunostiinta cu o altfel de lume, lumea in care eu sunt eu Si pot spune ca ma simt excelent.
Sper ca am reusit cat de cat sa va atrag atentia asupra micii mele povestioare despre primi mei pantofi de tango argentinian. Superbi! Cam asa am intrat eu mai profund in lumea dansului, sa o simt cu toate fortele mele interioare si sa o traiesc la maxim. Ma bucur ca am avut sansa sa cunosc aceasta lume extrem de interesanta indeaproape si sper sa transmit si copiilor mei pasiunea pentru tango argentinian.


Tango Shoes by Mono

(no subject)


Ildi Biro

Am ramas sa dansez doar eu.
Ridicate , imi spuneam deja de multa vreme. Fa ceva! Nu e singurul barbat. Ai bocit destul!
Am uitat sa ne privim in ochi. Am uitat sa fim.
Am uitat cum e sa conduci si ce bine e sa urmezi.
Am uitat sa ne iubim.
Iarna, frumoasa si trista in acelasi timp.
Trec pe linga ferestrele luminate ale unei cafenele.
Risete si muzica de tango. Surpriza! Incearca chiar sa danseze. Ma opresc. Zece oameni intr-un birt oarecare, intr-un orasel oarecare asculta tango, fac pasi de tango...
o fata cu ochi albastri, salvari negri din satin si pantofi rosii explica ceva. Intru.”fetelor umblati ca si cum ati avea o coada de paun in spate.elegant, hotarit, ajutativa de pantof.”
ce pantofi....rosii! Perfecti!
In bocanci ma alatur si eu. Vreau sa dansez tango. Si nu mai sint singura, vor si altii sa danseze. Milonga, practica, cursuri, haine, machiaj, pantofi...vreau mai mult! De unde?
Merg la a doua milonga a vietii mele cu pantofii de curs. Jalnic, dar vreau sa dansez. Nu face pantoful pe om, ma gindesc. Copenhaga.
O sala perfecta. Oglinzi pe un perete negru, draperii antracit din catifea. Femei frumoase, barbati eleganti. Totul e simplu si subtil conturat. Ma invita o femeie la dans. Ce bizar,dar accept. O tanda. Am trecut testul Acum vine un el si o tanda si alta tanda si alta si alta si alta. El stie ca sint incepatoare si totusi ma invata. Si pot! Observa privirea mea indreptata spre pantofii unei femei si-mi spune: uite adresa , dute aici.
A doua zi am avut primii mei pantofi de tango, negri simpli, cu toc de 7, cu doua barete, usor retro, dragi!
Zimbesc eu si pantofii de tango! Alta tanda la rind!




Povestea Perechii

Kelemen Orsolya

Pe acea vreme nu stiam mare lucru despre tango in afara de faptul ca ma atrage cum nu mi s-a intamplat niciodata.
Eram convinsa ca sa pot dansa, aveam nevoie de pantofi. De pantofi tango. Imi doream un pantof de tango cu o ardoare, de si in vise pantofi de tango vedeam.
Sublime, feminine, cu toc inalt, cu bretele, cu buline, cu dungi, in forme si culori, doar vazandu-le te-a apucat dorul de dans. O pereche de pantofi si o imbratisare de tango, aaah paradisul intruchipat.
Gata cu visele, am cutreierat orasul si am gasit pantofarul fermecat, care stia sa-mi faca Perechea. Va fi rosu si negru, intunecat si stralucitor.
Mai cateva zile si Perechea va fi a mea. O voi alinta, o voi sarbatorii, o voi duce peste tot ne vom scalda in privirea geloasa a lumii, ca Perechea asta e a MEA.
A venit ziua cea mare, pantofii vin azi! M-am pregatit frumos, am aranjat tot, sa se vada ca eu imi respect Perechea.
Am asteptat. un pic, apoi inca un pic. Pana la urma am asteptat destul de mult mi se pare. M-am uitat chiar si dupa colt, dar Perechea inca nu a venit. Inima mi sa facut mica-mica, ca un iepuras. Tremurand am intrebat pantofarul, unde sunt pantofii mei de tango? Cand m-am uitat in ochii lui mi s-a spulberat si ultima speranta. Pantofii de tango pot fi foarte frumoase si gingase, dar nu te poti increde prea mult in ele. Au tendinta sa te insele. Mai intarzie, te mai chinuie, te mai dezamagesc. Daca vrei sa ai o astfel e pereche, trebuie sa fi pregatita, sa nu iti zdrobeasca inima. Vine si perechea mea, dar nu tocmai acum. Mai altadata, cand va avea chef.
Eu nu stiam ca asa ceva se poate intampla cu pantofii de tango, nu eram pregatita de loc. Si inima mea era intr-o mie si una de bucati imprastiata peste tot.
Serbarea era pergatita, toata lumea ma astepta sa venim Perechea mea si cu mine si sa-i impresionam pe toti dansand perfect, intr-o armonie nemaivazuta.
In schimb am ajuns cu pantofii vechi, chinuiti, care m-au facut invizibila si m-au consolat un pic.
In cateva zile au ajuns si pantofii noi. Era o pereche frumoasa mi s-a spus, chiar foarte frumoasa si atrageau privirile. Dar inima mea era zrobita si nu putea vedea nici o magie in pielea vopsita in rosu si in lacul negru stralucitor.
Am parasit pantofii, am parasit tango, am parasit tot. Am crezut ca am scapat si mi se va vindeca inima. Insa ieri am dat peste niste dansatori si pantofii lor. Niciunul nu era la fel de frumos ca si Perechea mea. Nici nu cred ca stiau sa danseze tango. Mi sa-facut dor de Perechea mea.
Poate ca nu dansam acum, aici, ori cu aceasta pereche, dar nu poti parasi tango. Odata intrat in inima e acolo si asteapta sa fie eliberat si sa te cuprinda.Si poate niciun pantof nu e fermecat. Imbratisarea e in care te poti scufunda, pierde si regasi. Acum visez imbratisari. Pacat ca nu se fac la comanda.






Povestea celor 2 pantofi


Silviu - Andrei Gusat

Erau doi, inregul univers era doar pentru ei. 

Fiecare miscare pe care si-o adaptau vietii aducea o energie si un sentiment dorit pentru o viata intreaga. 

O miscare aduce un sentiment, un sentiment fericire, fericirea traieste o viata intreaga. 

O intreaga viata traiesti un sentiment.





Povestea pantofilor care stiu sa viseze

Anca Gheorghiu

Ma numesc Anca si nu m-am nascut cu un destin fabulos, nu m-am nascut la umbra unei amprente genetice norocoase asa incat sa duc o viata fericita, fara griji. Ba dimpotriva.  Povestea, pe scurt, este cam asa:
Am sperat  sa devin gimnasta sau dansatoare….dar,  de teama ca firava copila nu va avea copilarie, parintii m-au lasat doar sa visez la note perfecte de zece ….. atunci,  am continuat  sa fac spagate si sa ma uit la campioane ce as fi putut sa fiu EU si la competitii unde as fi putut dansa si EU…
Am vrut sa fiu ziarista, sa pot spune frumos povesti triste, sa pot darui lumii putin din ceea ce simt si din ceea ce traiesc ……Mi-as fi negat ceea ce-mi doream mai mult -  libertatea de a scrie ce simt -  am preferat atunci, sa citesc cu oftat prelung  si lacrimi ascunse, reviste  si  vorbe pe care le-as fi putut scrie chiar EU ….
Anii au trecut si ma gandesc cu mare drag la acele vremuri din copilarie, cand, daca imi cumparam o carte la care ravneam demult , simteam ca mi-am facut cel mai frumos cadou.
Si totusi…visele se implinesc….in modul si in momentul potrivit al vietii. 
Cadoul meu pentru mine a fost dansul si a intrat in viata mea parca de o vesnicie. Practic, doar de  doi ani.   Dansez pentru suflet si din suflet…. dansez sperand ca  pantofii imi vor asculta  inima si vor aluneca in ritmul cadentat al viselor mele.
Scriu povestea  ce-as fi scris-o  cu fiecare vers dintr-un tango vals , fac cel mai complex exercitiu la sol in fiecare tango Nuevo, imi eliberez visele si imi strig durerile in fiecare tanda dansata  cu o persoana  care traieste la fel.
 Exista comunicare dincolo de cuvinte si de gesturi, iar doi oameni se pot cauta si se pot gasi prin intermediul dansului….
Dansul meu nu este perfect, insa este limbajul ascuns al sufletului, care mai are si el de invatat….inca.
Nu mai exista nimic din ceea ce as fi putut face si eu in trecut, exista doar dans, exista tango si exista oamenii pasionati  si frumosi din jurul meu. Si mai exista pantofii care stiu sa danseze….
Intotdeauna am glumit spunand ca vreau sa cumpar pantofii uzati  de dans al persoanelor  care m-au impresionat dansand, in idea ca stiu déjà tehnica si figurile ce-mi lipsesc mie.. ..:)
Mi-am dat seama insa, ca fiecare pereche de pantofi are istoria si povestea sa,  poarta  gandurile, emotiile si pasiunea persoanei pe care a insotit-o,  imprimata in fiecare cusatura a sa. Poarta cu ei povesti nespuse, poarta pasiuni fulgeratoare, poarta zambete,  poarta urma orelor de practica si mireasma milongilor tarzii. 
Si atunci, in locul experientei dobandite pe nedrept, am ales ca perechea mea de pantofi  de tango , sa-mi asculte dorintele, sa-mi stie sperantele si neimplinirile. Sa –mi  cunoasca lacrimile si zambetele, sa – mi insoteasca dansurile, sa aiba emotii si vise, sa traiasca cu pasiunea dansului  …..pe care reprezinta – TANGO.
Atunci cand dansez clipele dispar, cand privesc pe altii  dansand nu stiu ce inseamna plictis. Nu tanjesc dupa tumultul si zbuciumul tinerilor  de varsta mea. Nu-I  invidiez …..si asta pentru ca am atata dragoste si pasiune pentru acel ceva incat sa ne incalzeasca toate noptile de iarna reci – DANSUL.


Milonga la Filarmonica - Color Tango