Anca Gheorghiu
Ma numesc Anca si nu m-am nascut cu un destin fabulos, nu m-am nascut la umbra unei amprente genetice norocoase asa incat sa duc o viata fericita, fara griji. Ba dimpotriva. Povestea, pe scurt, este cam asa:
Am sperat sa devin gimnasta sau dansatoare….dar, de teama ca firava copila nu va avea copilarie, parintii m-au lasat doar sa visez la note perfecte de zece ….. atunci, am continuat sa fac spagate si sa ma uit la campioane ce as fi putut sa fiu EU si la competitii unde as fi putut dansa si EU…
Am vrut sa fiu ziarista, sa pot spune frumos povesti triste, sa pot darui lumii putin din ceea ce simt si din ceea ce traiesc ……Mi-as fi negat ceea ce-mi doream mai mult - libertatea de a scrie ce simt - am preferat atunci, sa citesc cu oftat prelung si lacrimi ascunse, reviste si vorbe pe care le-as fi putut scrie chiar EU ….
Anii au trecut si ma gandesc cu mare drag la acele vremuri din copilarie, cand, daca imi cumparam o carte la care ravneam demult , simteam ca mi-am facut cel mai frumos cadou.
Si totusi…visele se implinesc….in modul si in momentul potrivit al vietii.
Cadoul meu pentru mine a fost dansul si a intrat in viata mea parca de o vesnicie. Practic, doar de doi ani. Dansez pentru suflet si din suflet…. dansez sperand ca pantofii imi vor asculta inima si vor aluneca in ritmul cadentat al viselor mele.
Scriu povestea ce-as fi scris-o cu fiecare vers dintr-un tango vals , fac cel mai complex exercitiu la sol in fiecare tango Nuevo, imi eliberez visele si imi strig durerile in fiecare tanda dansata cu o persoana care traieste la fel.
Exista comunicare dincolo de cuvinte si de gesturi, iar doi oameni se pot cauta si se pot gasi prin intermediul dansului….
Dansul meu nu este perfect, insa este limbajul ascuns al sufletului, care mai are si el de invatat….inca.
Nu mai exista nimic din ceea ce as fi putut face si eu in trecut, exista doar dans, exista tango si exista oamenii pasionati si frumosi din jurul meu. Si mai exista pantofii care stiu sa danseze….
Intotdeauna am glumit spunand ca vreau sa cumpar pantofii uzati de dans al persoanelor care m-au impresionat dansand, in idea ca stiu déjà tehnica si figurile ce-mi lipsesc mie.. ..:)
Mi-am dat seama insa, ca fiecare pereche de pantofi are istoria si povestea sa, poarta gandurile, emotiile si pasiunea persoanei pe care a insotit-o, imprimata in fiecare cusatura a sa. Poarta cu ei povesti nespuse, poarta pasiuni fulgeratoare, poarta zambete, poarta urma orelor de practica si mireasma milongilor tarzii.
Si atunci, in locul experientei dobandite pe nedrept, am ales ca perechea mea de pantofi de tango , sa-mi asculte dorintele, sa-mi stie sperantele si neimplinirile. Sa –mi cunoasca lacrimile si zambetele, sa – mi insoteasca dansurile, sa aiba emotii si vise, sa traiasca cu pasiunea dansului …..pe care reprezinta – TANGO.
Atunci cand dansez clipele dispar, cand privesc pe altii dansand nu stiu ce inseamna plictis. Nu tanjesc dupa tumultul si zbuciumul tinerilor de varsta mea. Nu-I invidiez …..si asta pentru ca am atata dragoste si pasiune pentru acel ceva incat sa ne incalzeasca toate noptile de iarna reci – DANSUL.
Milonga la Filarmonica - Color Tango
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu