Cum a inceput

Adriana Mândru

Buna seara…ma simt ca o scolarita care trebuie sa faca o mica compunere, dar imi place idea, starea. Cum a inceput…povestea tangoului pentru mine? Simplu,o prietena mi-a povestit, ca o sa inceapa cursuri de tango argentinian in Timisoara; asa ca am hotarat sa merg sa vad,eram incantata,imi doream sa dansez.Asa am ajuns intr-o sala la Banu Sport,era toamna,eram in cizme,nesigura…dar am intrat…si draga cititorule de aici a inceput minunea….imi aduc aminte cu mare drag ca, atunci cand am intrat i-am vazut pe Nana si Marius dansand,era o melodie superba ; se vedea in dansul lor frumusete,sincronizare…Nana tinea ochii inchisi si plutea pur si simplu,aveau o gratie…wau a fost ca un vis…nu cred ca am cuvinte sa exprim starea pe care am simtit-o:dar este clar ca m-au convins sa incep si eu ,sa invat…acest minunat dans tango argentinian.Am inceput  cursurile, desi chiar nu a fost usor,am   invatat un pas,doi pasi ,era greu,nu aveam niciodata pantofii ideali. Dar intr-o zi povestindu-i unei prietene ca vreau sa –mi comand o pereche de pantofi m-a trimis undeva in statia de la Sinaia,am gasit firma, dar habar nu aveam ce fel de incaltaminte vreau,zambind cei de acolo mi-au povestit ca au facut pantofi , altor doua fete exact pentru tango. Na si uite asa m-am ales cu un cadou de Craciun(pantofii mei de tango). Incet dar sigur  in sufletul meu si-a facut loc un mare prieten tangoul,il invat,il practic,il povestesc tuturor oamenilor care imi ies in cale. 

Tangoul…nu pot sa-l descriu prea usor… nu cred ca mi-ar ajunge un cuvant sau mai multe cuvinte,e ceva ce te fascineaza,ceva nou mereu,iti da o stare minunata,te invaluie mereu si simti ca-l pierzi daca nu ai grija de el….e o arta,o provocare,un mister…e ca in  viata.

shootig "Me and my Tango shoes" - by Stefan Andronache @ Cuib D'Arte